Pasăre alegorică ce renăştea din propria cenuşă. Aceasta seamănă ca formă cu vulturul, dar se deosebeşte de acesta prin penajul splendid colorat, cu pete de purpură şi aur(două culori nobile şi cu o evidenţă semnificaţie simbolică), ceea ce o face mai frumoasă decât cel mai minunat păun. Are o longevitate extraordinară, ce diferă de la autori la autori, unii afirmând că trăieşte de la 500 la 13000 de ani. Este singura din specia ei, deşi nu se poate reproduce. Atunci când lunga sa viaţă este pe terminate şi pasărea îşi simte sfârşitul, aceasta îşi face un cuib din plante aromatice şi tămâie; dă foc apoi cuibului, se întinde, arzând odată cu cuibul, iar din cenuşa sa se formează o altă pasăre. Noua pasăre o îngroapă pe cea precedentă, punându-i rămăşiţele într-un înveliş de smirnă şi tămâie in forma de ou şi ducându-le la sanctuarul din Heliopolis.